Tom si Jerry – Cum au luat naştere desenele animate care ne-au marcat copilăria

Tom, din animaţia Tom si Jerry , este probabil cea mai faimoasă pisică din istoria desenelor animate. Acest desen animat, despre o pisică şi un şoricel, şi-a făcut debutul pe 20 februarie, 1940 cu un scurtmetraj cu titlul „Puss Gets the Boot”. Distribuit de MGM, regizat de Bill Hanna şi Joe Barbera şi produs de Rudolf Ising, acest material nominalizat la premiile Oscar a avut o durată de numai 9 minute. În afară de faptul că pisica era botezată Jasper în loc de Tom iar şoricelul nu avea nici un nume, această primă aventură a pus bazele formatului Tom si Jerry, pe care îl cunoaştem cu toţii.

Pisica vede şoricelul ca pe o gustare irezistibilă. Pisica urmăreşte şoricelul dar este în cele mai multe cazuri păcălită.Violenţă din plin, distrugere, o grămadă de capcane şi foarte puţin dialog.

Aceasta este reţeta succesului pentru orice desen animat despre o pisică şi un şoricel, şi nici o altă pereche felina-rozator nu a putut interpreta mai bine rolurile ca Tom si Jerry.

Prima serie de desene animate Tom si Jerry, regizată de Hanna şi Barbera pentru MGM, 1940-1957, a fost o adevărată operă de artă. Foarte frumos desenată, cu o acţiune desfăşurată rapid şi caractere simpatice.

Tom întotdeauna ieşea cel şifonat în urma unei confruntări cu micul şoricel Jerry. Pisica era atât de naivă încât accepta mai tot timpul un baton de dinamită aprins, de la micul rozător, uitându-se apoi stupefiat la el până exploda. Tom rămânea mai tot timpul în urma exploziei, negru ca un tăciune şi cu ochii plini de deznădejde.

Lucruri amuzante şi imposibile s-au întâmplat în aceste mici scurtmetraje, în care cei doi se loveau între ei cu tot ce le cădea la îndemână, se împingeau de pe diferite clădiri,se împuşcau şi comiteau tot felul de acte violente, unul împotriva celuilalt.Toate acestea fară să se verse o picătură de sânge sau să se producă leziuni pe termen lung.

Alte caractere simpatice au completat seria de desene animate Tom si Jerry. Spike, câinele de rasă bulldog, a fost un adversar formidabil pentru Tom.Spike îl chinuia pe Tom de fiecare dată când i se ivea ocazia sau când micul şoricel făcea în aşa fel ca cei doi să dea nas în nas.

Îngrijitoarea, de culoare, a casei, deseori referita drept „Mammy Two Shoes”, era mai tot timpul cocoţată pe diferite obiecte, de frica şoricelului. Mammy era tot timpul arătată numai de la brâu în jos şi avea un strigăt alarmant – „Thomassss” – de fiecare dată când descoperea că pisica a mai făcut o boacănă.În ziua de azi, Mammy Two Shoes este considerată un caracter rasist iar vocea ei a fost înlocuită. În unele ilustrate, deşi pare incredibil, aceasta a fost înlocuită cu o femeia de culoare albă.

Hanna şi Barbera (creatorii Tom si Jerry) şi-au luat rămas bun de la MGM în anul 1957, luând decizia să-şi deschidă propriul lor studio.

Desenele Tom si Jerry nu au mai fost produse de MGM până în anul 1961 când studioul a comandat o scurtă serie animată din Czechoslovakia. Din păcate acestei serii Tom si Jerry i-a lipsit fineţea, umorul şi magia desenelor originale şi nu s-a bucurat de o popularitate prea mare.Poza motanul Tom si Jerry

În 1975, o nouă serie Tom si Jerry a fost produsă de studiourile Hanna Barbera, care au cumpărat caracterele originale ale desenelor, de la MGM. Noua serie Tom si Jerry a fost făcută pentru televiziune şi a dispus de un buget considerabil mai mic, lucru care s-a şi observat ulterior. Prea puţină acţiune, prea mult dialog şi lipsa, aproape totală, a violenţei a făcut ca aceste 48 de episoade TV să nu aibă o prea mare asemănare cu primele serii Tom si Jerry destinate cinematografelor.

Desenele originale Tom si Jerry au fost criticate de unii pentru conţinutul „barbar” şi efectul pe care l-ar putea avea asupra copiilor. Este îndoielnică ideea că cei mici ar fi putut lua drept exemplu, acţiunile celor 2 presonaje Tom si Jerry, o pisică şi un şoricel prinse într-o aventură palpitantă.

Tom si Jerry au trăit în propria lor lume, separată de realitate, iar desenele animate în care aceştia apar şi-au îndeplinit pe deplin scopul de a distra publicul.

Lasă un răspuns